Am participat in luna iunie 2021 la "International Visitors Programme" a Festivalului de Teatru Independent "Impulse" alături de alți creatori de teatru, de la actori, dramaturgi la manageri culturali din Africa, Asia, America latina și Europa. Am scris pentru scena.ro un articol pe care il voi copia si aici in continuarea postarii.
“To gain knowledge one needs to penetrate something” (Pentru a dobandi cunoastere, trebuie sa penetrezi ceva)
sunt Olga Torok si am participat la cel mai mare festival de teatru independent din Germania.
Corpul femeii demitizat cu ironie in spectacolul Florentinei Holzinger “Tanz”
Nici eu nu stiam cine e Florentina Holzinger pana ce sa ajung in “International Visitors Programm 2021” la festivalul independent de teatru “Impuls Festival” din Germania. Spectacolul ei “Tanz” pare a fi cel mai complex de pana acum, ea fiind pana anul trecut un pont secret a sectiunii off a mai multor festivaluluri, iar din iarna lui 2019 cand a avut premiera cu spectacolul acesta, nu lispseste din sectiunile principale ale festivalurilor de dans si teatru. O ora de balet condusa de o prim-balerina in etate complet goala. “Fetele de la bara” imbracate. “Corpul trebuie sa se inalte de la sine”, “shape your body beyond normal” le spune. Balerinele sunt indemnate sa se dezbrace pana ce si ele raman nud pe scena. Iar ce se intampla dupa aceasta introducere in strunirea corpului de dansatoare, e mai greu de povestit, pentru ca imaginile propuse pot suna usor a teatru anilor 90, a filmelor de categoria B, adica mult sange de scena, masturbare, orgasm, mutilare, vrajitoare, fete pe motociclete suspendate, acrobatie la inaltime,proiectii explicite. In realitate publicul e hranit pas cu pas cu imagini kitsch despre corpul femeii. Ironia insa si umorul prin care corpul femeii se dezvaluie a fi un instrument fabricat de catre mass media (vezi fetele sex symbol alaturate unei motociclete), de istorie (vezi vrajitoarele), de societate si de toate operele de balet romantate, este performat atat prin text cat si prin miscare. Florentina Holzinger opreste spectacolul la jumatatea lui si poarta o discutie lejera cu publicul despre ce vad si ce vor vedea pe scena, asigurandu-i ca stie ca e destul de infricosator sa le vada goale pe scena si vulvele pe proiectie, asa ca nu ii va supune altor probe interactive. Imaginea de final le regaseste pe dansatoare la barile de balet exersand primind indicatii de la maestra, vizibil obosite dupa doua ore de spectacol. “Cred ca publicul ar vrea sa apaude, si ar trebui sa respectam asta.” Pe merit aplauze multe.
“Body of Knowledge” pe What’s App si Zoom
Fac o trecere brusca la performance-ul online pe What’s App si Zoom concomitent,“Body of Knowledge”, o experienta atat de surprinzatoare, desi e o idee simpla, care sterge pentru doua ore bariera de generatie si bariera geografica. Am fost sunata de catre patru adolescenti din Melbourne, Australia, care mi-au pus intrebari la care ei cautau raspunsuri: cand devin vulnerabila intr-o relatie de iubire, ce sfaturi am primit cand am fost copil si daca le-am urmat, cum trec peste moartea unei persoane iubite, ce m-a facut sa apreciez lock down-ul, daca am sustinut o cauza in adolescenta. Numarul mic de spectactatori/particpanti acceptati la acest performance online nu a repezit discutiile. Adolescentul care ma “interoga” oarescum era la fel de deschis si vulnerabil in discutie ca mine. Finalul a fost marcat de adolescentii care ni s-au alaturat noua pe Zoom. Acestia au concluzionat discutiile pe care le-au avut cu particpantii, iar impreuna am format, simbolic vorbind, acest corp al cunoasterii. O demonstratie de valabila si puternica de educatie prin performance. Fun fact- am primit si un pachetel prin posta, care sa ne ghideze prin performance si la final un playlist cu melodiile preferate din adolescenta a tuturor participantilor adulti. Ne-am strans din toate colturile lumii, fusul orar nu a contat. Experienta unui dialog “planetar” l-am avut si alaturi de colegii mei din International Visitors Programme, creatori de teatru, manageri culturali, critici de teatru din Malaezia, Nigeria, Thailanda, Macedonia, Finlanda, Ungaria, Brazilia, China, Argentina, Cameroom si desigur Germania, tara gazda. Tot programul, la care ma simt norocoasa ca am particpat, este desfasurat in cadrul secretariatului cultural al landului Nord Rhein Westfalen din Germania, care ofera pe langa granturi si posibilitatea unui networking intre creatori de teatru/dans/performance internationali punandu-i in dialog cu creatori din spatiul germanic. In acest sens in showcase-ul “Impuls Festival” am putut urmari prin live streaming performanceurile si concertele care tematizau perceptia societatii germane asupra entertainerilor de culoare din anii 90 (“Playback”, regia Joana Tschikau), amintiri/ eperiente personale post caderea zidului berlinez (“Mit echtem singen”, regia Tanja Krone), relationarea fata de victimele atacului neo nazist asupra emigrantilor turci (“Takdir” regia Ulkun Sungun), diferenta dintre clasele sociale crescuta vizibil in Germania (instalatia dezvelita in orasul Muhlheim an der Ruhr, “Marea foarfeca-The Great Divide”). In incheiere vreau sa va indemn sa o cautati si sa o urmariti pe Teresa Vitucci, una dintre cele mai puternice voci feminine din performance-ul international. O experienta performativa marcanta “Hate Me Tender”.
Dar nu inchei fara a multumi celor de la “Goethe Institut” ca m-au ales sa particip la “International Visitors Programme” a NRW.
“To gain knowledge one needs to penetrate something” (Pentru a dobandi cunoastere, trebuie sa penetrezi ceva)
sunt Olga Torok si am participat la cel mai mare festival de teatru independent din Germania.
Corpul femeii demitizat cu ironie in spectacolul Florentinei Holzinger “Tanz”
Nici eu nu stiam cine e Florentina Holzinger pana ce sa ajung in “International Visitors Programm 2021” la festivalul independent de teatru “Impuls Festival” din Germania. Spectacolul ei “Tanz” pare a fi cel mai complex de pana acum, ea fiind pana anul trecut un pont secret a sectiunii off a mai multor festivaluluri, iar din iarna lui 2019 cand a avut premiera cu spectacolul acesta, nu lispseste din sectiunile principale ale festivalurilor de dans si teatru. O ora de balet condusa de o prim-balerina in etate complet goala. “Fetele de la bara” imbracate. “Corpul trebuie sa se inalte de la sine”, “shape your body beyond normal” le spune. Balerinele sunt indemnate sa se dezbrace pana ce si ele raman nud pe scena. Iar ce se intampla dupa aceasta introducere in strunirea corpului de dansatoare, e mai greu de povestit, pentru ca imaginile propuse pot suna usor a teatru anilor 90, a filmelor de categoria B, adica mult sange de scena, masturbare, orgasm, mutilare, vrajitoare, fete pe motociclete suspendate, acrobatie la inaltime,proiectii explicite. In realitate publicul e hranit pas cu pas cu imagini kitsch despre corpul femeii. Ironia insa si umorul prin care corpul femeii se dezvaluie a fi un instrument fabricat de catre mass media (vezi fetele sex symbol alaturate unei motociclete), de istorie (vezi vrajitoarele), de societate si de toate operele de balet romantate, este performat atat prin text cat si prin miscare. Florentina Holzinger opreste spectacolul la jumatatea lui si poarta o discutie lejera cu publicul despre ce vad si ce vor vedea pe scena, asigurandu-i ca stie ca e destul de infricosator sa le vada goale pe scena si vulvele pe proiectie, asa ca nu ii va supune altor probe interactive. Imaginea de final le regaseste pe dansatoare la barile de balet exersand primind indicatii de la maestra, vizibil obosite dupa doua ore de spectacol. “Cred ca publicul ar vrea sa apaude, si ar trebui sa respectam asta.” Pe merit aplauze multe.
“Body of Knowledge” pe What’s App si Zoom
Fac o trecere brusca la performance-ul online pe What’s App si Zoom concomitent,“Body of Knowledge”, o experienta atat de surprinzatoare, desi e o idee simpla, care sterge pentru doua ore bariera de generatie si bariera geografica. Am fost sunata de catre patru adolescenti din Melbourne, Australia, care mi-au pus intrebari la care ei cautau raspunsuri: cand devin vulnerabila intr-o relatie de iubire, ce sfaturi am primit cand am fost copil si daca le-am urmat, cum trec peste moartea unei persoane iubite, ce m-a facut sa apreciez lock down-ul, daca am sustinut o cauza in adolescenta. Numarul mic de spectactatori/particpanti acceptati la acest performance online nu a repezit discutiile. Adolescentul care ma “interoga” oarescum era la fel de deschis si vulnerabil in discutie ca mine. Finalul a fost marcat de adolescentii care ni s-au alaturat noua pe Zoom. Acestia au concluzionat discutiile pe care le-au avut cu particpantii, iar impreuna am format, simbolic vorbind, acest corp al cunoasterii. O demonstratie de valabila si puternica de educatie prin performance. Fun fact- am primit si un pachetel prin posta, care sa ne ghideze prin performance si la final un playlist cu melodiile preferate din adolescenta a tuturor participantilor adulti. Ne-am strans din toate colturile lumii, fusul orar nu a contat. Experienta unui dialog “planetar” l-am avut si alaturi de colegii mei din International Visitors Programme, creatori de teatru, manageri culturali, critici de teatru din Malaezia, Nigeria, Thailanda, Macedonia, Finlanda, Ungaria, Brazilia, China, Argentina, Cameroom si desigur Germania, tara gazda. Tot programul, la care ma simt norocoasa ca am particpat, este desfasurat in cadrul secretariatului cultural al landului Nord Rhein Westfalen din Germania, care ofera pe langa granturi si posibilitatea unui networking intre creatori de teatru/dans/performance internationali punandu-i in dialog cu creatori din spatiul germanic. In acest sens in showcase-ul “Impuls Festival” am putut urmari prin live streaming performanceurile si concertele care tematizau perceptia societatii germane asupra entertainerilor de culoare din anii 90 (“Playback”, regia Joana Tschikau), amintiri/ eperiente personale post caderea zidului berlinez (“Mit echtem singen”, regia Tanja Krone), relationarea fata de victimele atacului neo nazist asupra emigrantilor turci (“Takdir” regia Ulkun Sungun), diferenta dintre clasele sociale crescuta vizibil in Germania (instalatia dezvelita in orasul Muhlheim an der Ruhr, “Marea foarfeca-The Great Divide”). In incheiere vreau sa va indemn sa o cautati si sa o urmariti pe Teresa Vitucci, una dintre cele mai puternice voci feminine din performance-ul international. O experienta performativa marcanta “Hate Me Tender”.
Dar nu inchei fara a multumi celor de la “Goethe Institut” ca m-au ales sa particip la “International Visitors Programme” a NRW.
Autentificare